Capitolul IV

Aflasem inca un lucru foarte insemnat: anume ca planeta lui de bastina abia de intrecea marimea unei case!

Ceea ce nu prea avea cum sa ma mire.Stiam bine ca inafara de marile planete, ca : Pamantul, Jupiter, Marte, Venus, carora li s-a dat cate un nume, pe lume se mai afla o puzderie de alte planete, uneori atat de mici, incat numai anevoie le poti zari cu telescopul. Cand un astronom descopera vreuna dintre ele, ii da, in loc de nume, un numar. Asa, de pilda, el ii zice: "Asteroidul 3251".

Am temeinice motive sa cred ca planeta de pe care venea micul print era asteroidul B-612. Acest asteroid nu a fost zarit decat o singura data, cu telescopul, in 1909, de catre un astronom turc.

El a facut atunci, cu prilejul unui Congres International de Astronomie, o mare demonstratie a descoperirii sale. Nimeni insa nu i-a dat crezare, din pricina hainelor pe care le purta.

Asa sunt oamenii mari.

Din fericire pentru faima asteroidului B-612, un dictator turc porunci poporului sau, sub pedeapsa cu moartea, sa se imbrace ca europenii. Astronomul a mai facut o demonstratie, in 1920, imbracat de asta data intr-un frac foarte elegant. Si toata lumea, acuma, a fost de aceeasi parere cu el.

Daca v-am povestit aceste amanunte cu privire la asteroidul B-612 si daca v-am destainuit numarul lui, am facut-o din pricina oamenilor mari. Oamenilor mari le plac cifrele.Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate. Nu va intreaba niciodata; "Ce sunet are glasul lui?" Ce jocuri ii plac lui mai mult? Face el colectie de fluturi?" Ci intreaba: "Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui?" Numai atunci cred ei ca il cunosc. Daca le spuneti oamenilor mari: "Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis" ..., ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa.

Lor trebuie sa le spuneti: "Am vazut o casa, care costa o suta de mii de franci". "Ce frumoasa e!" vor exclama atunci.

Tot asa, daca le spuneti: "Drept marturie ca micul print a existat intr-adevar sta faptul ca el era o fiinta incantatoare, ca radea si ca-si dorea o oaie. Cand cineva isi doreste o oaie, e o marturie ca exista", ei vor ridica din umeri si vor socoti ca nu santeti decat niste copii! Dar daca le spuneti: "Planeta de pe care venea el e asteroidul B-612", atunci va vor crede si va vor lasa in pace cu intrebarile lor. Asa sunt ei. Nu trebuie sa le-o luati in nume de rau. Copiii se cuvine sa fie ingaduitori cu oamenii mari.

Fireste insa ca noua, celor care stim ce-nseamna viata putin ne pasa de cifre! Mi-ar fi placut si mie sa incep aceasta povestire-n felul basmelor. Mi-ar fi placut sa spun asa:

"A fost odata un mic print, care traia pe o planeta doar cu putin mai mare decat el si care avea nevoie de un prieten ..."

Astfel, acelora care stiu ce-nseamna viata, totul le-ar fi aparut cu mult mai plin de adevar.

Caci mie nu-mi place sa-mi citeasca nimeni cartea in chip usuratic. O mare amaraciune ma cuprinde, in timp ce povestesc aceste amintiri. Sunt sase ani de cand prietenul meu, luandu-si oaia, a plecat. Daca incerc sa-l zugravesc aici, e pentru ca nu vreau sa-l uit. E un lucru trist sa uiti un prieten. Nu oricine a avut un prieten. Si s-ar putea sa ajung asemeni oamenilor mari, care nu se mai gandesc decat la cifre. Asa ca iata inca un motiv pentru care mi-am cumparat o cutie cu vopsele si creioane. E greu, la varsta mea, sa te apuci de desenat, cand niciodata n-ai mai incercat sa desenezi nimic, inafara de un sarpe boa intreg si de un sarpe boa spintecat, la varsta de sase ani! Nu sunt insa tocmai sigur ca voi izbuti. Cate un desen, mai treaca - mearga, in altul nu mai seamana de fel. Mai gresesc cate putin si cand e vorba de inaltime. Micul print, aici, este prea mare. Dincoace, prea mic. Sovai, de asemeni, cand ajung la culoarea vesmintelor sale. Incerc atunci asa, incerc altminteri, cand mai bine, cand mai rau. Voi mai gresi, apoi, in privinta anumitor amanunte mai de seama. Dar asta trebuie sa mi-o iertati. Prietenul meu nu dadea niciodata lamuriri. Credea, poate, ca-i seman. Eu insa, din nefericire, nu sunt in stare sa deslusesc oile prin scandura lazilor. Poate sunt intrucatva asemeni oamenilor mari. Trebuie sa fi imbatranit si eu.